“ Martor este oare cel care vorbeşte? Martor este în primul
rând cel care a văzut“.
Jan Karski este martorul care a văzut atrocităţile însă nici
după 35 de ani nu reuşeşte să povestească fără hohote de
plans.
Am fost, sunt şi voi fi atras de realitatea crudă şi tragică a celui de-al doilea război mondial. Subiectul evreilor măcelăriţi fizic şi psihic revine mereu şi încearcă să nu lase necunoscută povestea lor nici unei generaţii.
Mă întreb cine doreşte să citească în puţinul timp liber o carte udată în lacrimi, o carte despre oameni aduşi la stadiul de animale, degradaţi pe scara evoluţiei. Nu poţi să parcurgi această carte şi să nu te întrebi ce-ai fi făcut dacă erai acolo. Trebuie să ne simţim vinovaţi ca oameni de o istorie care ne aparţine şi nouă, o istorie care nu ne poate lăsa indiferenţi.
Fost curier al guvernului polonez în exil, Jan Karski este
mesagerul a doi lideri evrei din ghetoul din Varşovia anului 1942. Mesajul este pentru Aliaţi şi este despre ce li se întâmplă evreilor şi
cum Hitler e pe cale să extermine întregul popor evreu.
Jan Karski ajunge să cunoască condiţiile grele din lagărele ruseşti şi apoi din cele germane. Descoperă că moartea se află la fiecare pas şi că nu are nimic excepţional în ea. De asemenea răul e la fiecare pas şi e fără motiv.
Martor cheie al evenimentelor, Jan Karski este până la urmă un om obişnuit căruia i-a fost dat să facă publică imaginea unui adevăr negat de foarte mulţi: Holocaustul.
Citind cartea ai impresia că acest Jan Karski este un personaj născut din condeiul unui romancier de succes. Însă totul este pur şi simplu real. Destinul i-a pregătit o viaţă palpitantă, cu intrarea lui în rezistenţa poloneză, călătoria în Franţa unde atmosfera era încă voioasă, revenirea în Polonia cu fonduri pentru Rezistenţă. Tot ceea ce se întâmplă în continuare pare a fi desprins dintr-o peliculă de spionaj: microfilme, spioni, interogatorii violente, evadări spectaculoase, identităţi multiple.
Jan Karski este invitat să vadă cu proprii săi ochi oroarea ghetoului din Varşovia şi înfiorătorul adevăr ce se ascunde dincolo de betonul şi de sârma ghimpată ce înconjoară lagărul de la Izbica Lubelska.
Închei cu sentimentul că această poveste nu trebuie să înceteze să fie spusă pentru ca, cel puţin de această dată, istoria să nu se mai repete.
“Eu, Jan Karski, născut în 1914 la Łódź, în Polonia, în cel mai nefericit oraş din cea mai nefericită ţară, o ţară respinsă, năpăstuită, nu uit, continui cu încăpăţânare să nu uit“.
Lecturaţi această poveste despre omul care a opus rezistenţă naziştilor şi a traversat întreaga Europă cu un mesaj pentru Aliaţi.
